Gradina Botanica Iasi

Existenta Gradinii Botanice din Iasi are o istorie zbuciumata care a parcurs o perioada de peste un secol pana sa ajunga asa cum o vedem si o admiram noi astazi.

Alaturi de alte prioritati culturale emanate din vechea capitala a Moldovei un loc deosebit il ocupa si infiintarea la Iasi, in anul 1856, a primei Gradini Botanice din Romania, de catre medicul si naturalistul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop si om de cultura. Amplasata pe un teren cumparat din fonduri proprii in apropiere de Rapa Galbena, avea sa fie pentru multi ani, pana la moartea marelui carturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iasi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar si un mijloc de instructie si educatie pentru toti iubitorii naturii.

 In 1870, conducerea Universitatii din Iasi ia in discutie problema infiintarii unei gradini botanice proprie pe terenul din spatele vechii cladiri a Universitatii, unde in prezent se gasesc cladirile Institutului de Medicina si Farmacie. Dupa aceasta hotarare s-au facut unele plantari, dar abia in 1876 s-au alocat fonduri de la buget care au permis o dezvoltare mai ampla a gradinii. Se pare ca atat fondurile alocate cat si spatiul din preajma Universitatii nu au fost suficiente pentru a satisface cerintele tineretului de la Universitate, avand o existenta simbolica.

In 1900 la insistentele repetate (inca din 1895) ale Prof. Al. Popovici, Universitatea cere sa-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru infiintarea unei noi gradini botanice. Demersurile repetate pentru obtinerea fondurilor necesare infiintarii acestei gradini au ramas fara un raspuns concret. Cu toate ca s-a intocmit un proiect de amenajare foarte amanuntit, el nu s-a putut finaliza niciodata din lipsa de fonduri si mai tarziu ca urmare a consecintelor primului razboi mondial. De acest proiect ne mai aminteste astazi doar strada Botanica din vecinatatea strandului.

Pentru a satisface cerintele invatamantului biologic, in 1921, Prof. Al. Popovici infiinteaza o noua gradina botanica pe terenul din spatele noii cladiri a Universitatii cu suprafata de cca. 1 hectar, pe care se construieste un mic complex de sere pentru plantele tropicale.

Aceasta gradina a servit invatamantului botanic iesean timp de peste 40 ani, pana in 1963-1964 cand a fost mutata pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din aceasta ultima gradina botanica se mai pastreaza si astazi arborii si arbustii din parcul aflat intre vechea cladire a Universitatii, Cantina studenteasca si caminele studentesti de pe Bd. Copou si o mica sera “turn” in care se cultivau palmieri si bananieri.

In 1960, cu ocazia sarbatoririi centenarului Universitatii s-a prezentat situatia Gradinii Botanice si s-a ajuns la concluzia ca nu mai corespunde cerintelor invatamantului, si in 1963 s-a ales ca teren de amplasare a unei noi gradini botanice in Dealul Copoului pe Str. Dumbrava Rosie. S-a elaborat un studiu tehnico-economic si in urmatorii ani a inceput preluarea terenurilor, organizarea retelei de drumuri si alei, plantatiile, constructia si popularea serelor, la inceput cu materialele provenite din vechea gradina botanica.
Suprafetelor de teren preluate initial li s-au adaugat treptat altele, ajungand astazi la aproape 100 de hectare.
Din anul 2000, Gradina Botanica din Iasi este membru fondator al Asociatiei Gradinilor Botanice din Romania.

Nessebar

           Nesebăr (sau Nesebar, Nesebyr, Nessebur – bulgară: Несебър) este un oraș si stațiune turistică în regiunea Burgas din Bulgaria, situat la circa 120 km sud de Balcic. Este amplasat pe o peninsulă lungă de 850 m și lată de 350 m, în care se ajunge printr-un istm. În timpul existenței sale îndelungate, și-a pierdut 1/3 din teritoriu, fiind acoperit de mare. Sub apă, la 80 de metri distanță de țărm, încă se pot vedea rămășițele zidurilor fortăreței. În prezent se află conservat doar zidul de vest cu poarta, care apără orașul de continent.

           Nessebar este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, construit pe vechile ruine ale așezării trace Mesambria. “Mesambria” însemna “orașul lui Melsa”, probabil întemeietorul așezării, și a fost dat de greci atunci când au colonizat așezarea în anul 510 după Christos. Patronul orașului a fost ales zeul Apolo, grecii construind un templu și un teatru în onoarea sa. Din secolul 3 după Christos aici încep să fie bătute monede de aur. În anul 72 după Christos orașul a fost ocupat de Imperiul Roman care a instalat o garnizoană puternică, devenind o așezare foarte importantă în epocă. A început din nou să joace un rol mai mare în secolele III-IV. În jurul anului 680 Nessebar a devenit un centru episcopal, iar în secolele VII-VIII a devenit un important și puternic port bizantin. În anul 812, Khan Krum a cucerit orașul. Din secolul XI numele slav de Nessebar a fost folosit în locul numelui de Mesambria. Poziția strategică a favorizat orașul și în timpul celui de al doilea Regat Bulgar. Vârful dezvoltării sale a fost în perioada domniei lui Alexandru I, când orașul a fost unul dintre cele mai importante centre ale statului bulgar și când s-au construit noi biserici. În 1366, orașul a fost cucerit de cruciații conduși de Amedei de Savoia care l-au predat bizantinilor. Cronicile din Mesambria ne dau informații despre perioada când orașul a fost subjugat de către turci în 1396, iar în 1453 a căzut total sub conducerea imperiului cu capitala la Constantinopole. Orașul și-a păstrat importanța ca port de-a lungul dominației turce. Au fost construite nave și s-a făcut comerț cu grâne și lemn. După eliberare, Nessebar s-a transformat într-un mic oraș de pescari. În timpul existenței sale, orașul a găzduit și un episcop, fiind și centru episcopal. În 1956 orașul a fost proclamat rezervație arhitecturală și arheologică. Ruinele antice ale zidurilor fortificate, cu porți, care datează din secolele III-IV, bisericile din secolele V-VI, cele păstrate din secolele X-XI, din perioada medievală și cele 60 de case din perioada renașterii dau orașului și în prezent o atmosferă cu totul specială. Legendele spun că în timpul existenței sale, în Nessebar au existat peste 40 de biserici. În prezent există însă date certe doar pentru 26 dintre ele. Moștenirea culturală a vechiului oraș poate fi observată de turiști în cele patru muzee existente: de arheologie, etnografic, Biserica Sf. Ștefan care conține fresce din perioada secolelor 11-17 și Biserica Sf. Spas care conține fresce din secolul 17.

          Din 1983, orașul vechi din Nessebar este înscris în patrimoniul mondial UNESCO.

 

 

Veliko Tarnovo

 

Veliko Tarnovo este orasul cu cel mai glorios trecut istoric din Bulgaria.

Vestigiile din Dealul Tsarevets sunt datate inaintea Erei Bronzului (secolul XIII a.Chr.). Primele asezari de aici au fost locuite de Traci.
Locul a cunoscut o inflorire deosebita intre secolele VI a.Chr. – I p.Chr.
Din secolul I p.Chr. – dominatia romana.
Din secolul V si pana in prima jumatate a secolului VII, aici a existat un oras fortificat (unul din cele mai importante puncte fortificate ale Imperiului Bizantin din partea de nord a Peninsulei Balcanice).

In secolele VIII – X, pe ruinele acestui oras a fost infiintata o asezare slavo-bulgara.
La sfarsitul secolului X, zona era deja dens populata, iar in secolul XII a redevenit un oras fortificat si un important centru economic.

Originea numelui este legata de cuvantul slav “tern” sau “turn” (tron), si de-a lungul anilor s-a transformat in Ternov, Turnov, Tur-nov, Turnovgrad, Turnovo, iar mai apoi in Veliko Turnovo, fiind numit “Veliko” (Mare) datorita marimii si frumusetii sale.

In anul 1187 Turnovgrad devine capitala Regatului Bulgar (cea de a treia capitala in istoria Bulgariei). Urmatoarele doua secole sunt cunoscute drept perioada de “aur”.

Palatul Tarului si Patriarhia Bulgariei au fost situate pe Dealul Tsarevets iar casele boierilor precum si multe biserici erau situate pe Dealul Trapezitsa.

Assenova Mahala asezata intre cele doua dealuri, pe raul Yantra, era locuita de mestesugari. Zona comerciantilor straini se afla in sud-estul Turnului Baldwin.

Zidurile fortificate ale “orasului interior” protejeau Tsarevets si Trapezitsa iar alte doua cartiere de asemenea fortificate, formau “orasul exterior”.

In secolele XIII – IV capitala Bulgariei a fost un important centru politic, economic, cultural si economic in Europa.
Astfel, in aceasta perioada Bulgaria a atins o puternica dezvoltare si alaturi de Bizant era prima putere in Vechiul Continent. Au fost construite frumoase palate, manastiri, fortificatii. Scoala de Pictura Turnovo si Scoala Literara Turnovo, ale caror fondatori au fost Patriarhul Evtimii si Teodosii Turnovski erau doua importante centre culturale.

Toata aceasta inflorire culturala si economica a fost intrerupta in 17 iulie 1393 cand dupa un asediu de 3 luni, Veliko Tranovo si treptat intreaga Bulgarie au cazut sub dominatia Otomana.

In anii 1598, 1686, 1700, 1835, 1856, 1862 si 1876 populatia din Veliko Turnovo a participat la lupte pentru libertate impotriva dominatiei Otomane.

Pe 7 iulie 1877 Veliko Turnovo a fost liber din nou.
Aici Adunarea Constituanta a elaborat intre 10 februarie si 16 aprilie 1879 prima Constitutie a Bulgariei numita si Constitutia Turnovo, fiind una dintre cele mai democratice din Europa la vremea respectiva. La 17 aprilie 1879 Marea Adunare Constituanta a Bulgariei libere au hotarat la Veliko Turnovo, alegerea sefului statului. In data de 27 iulie a aceluiasi an, Alexander Battenberg a fost ales drept Cneaz al Bulgariei.
Dupa Eliberare, Sofia devine noua capitala.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roma, iunie 2011

 

Apus Lacul Morii mai 2011

             Lacul Morii este un lac de acumulare executat în principal pentru protecţia municipiului Bucureşti împotriva inundaţiilor. În subsidiar lacul permitea realizarea unei zone de agrement în cartierul Crângaşi şi permitea asigurarea unui debit de scurgere salubră pe Dâmboviţa în capitală.
           Lacul, realizat printr-un baraj de 15 m înălţime, cu un corp central de beton, prelungit cu diguri de pământ longitudinale cu o lungime totală de 7 km. Suprafaţa lacului este de 246 ha, iar volumul lacului este de 14,7 milioane m³, având o tranşă de atenuare a viiturilor de 1,6 milioane m³, peste nivelul normal de retenţie. Volumul efectiv pentru atenuarea viiturilor poate fi mărit prin realizarea de pregoliri, în perioadele în care se prognozează aparitiţia unor viituri.
           Realizarea lacului în apropierea unei zone urbane a necesitat dezfactarea unor locuinte exintente, printre care demolarea unei biserici şi dezafectarea unui cimitir.
          În nord, Lacul Morii are o insulă artificială, amenajată cu debarcadere. Apusul soarelui între Grupul Şcolar Doamna Chiajna şi Pădurea Dudu este fascinant prin reflexele din luciul apelor.

Flori de cais

        Caisul apartine familiei Rosaceelor, genul Prunus, fiind un arbore fructifer peren, raspandit in mod special la tara. Creste pana la o inaltime de 4-7 metri, avand trunchiul si ramurile subtiri, usor curbate, avand o coroana eleganta, in forma de umbrela. Frunzele sunt ovale, ascutite la extremitate si cu marginile zimtate si petiolul rosu-violaceu.
         Florile de cais, copioase, apar in grupuri, la baza frunzelor si variaza de la alb pur la roz inchis.  In mod obisnuit, sunt flori polenizate de albine.
         Caisul produce fructele poate cele mai asteptate ale livezilor, in forma ovoidala, cu o coaja frumos colorata, conform varietatii, de la galben la portocaliu intens. Pulpa fructului e frageda si moale, suculenta si deosebit de placuta la gust, cu un inalt continut de vitamina A.
         Coaja, usor catifelata, si pulpa fructului ascund un excelent sambure, singur si comestibil, ce seamana cu o migdala. Fructele sunt destul de precoce, facandu-si aparitia in al doilea an de la plantare. Dar productia bogata nu incepe inainte de 3-5 ani vechime, fiind mai abundenta pe pomii mici, cu ramuri scurte. Caisele, dincolo de consumul in stare proaspata, sunt utilizate in industria alimentara, pentru producerea de sucuri, gemuri, marmelade, dulceturi si siropuri.

Tenerife

Castelul Bran

Castelul Bran, situat intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, la 30 de km de Brasov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turisti datorita unei legende: Legenda Contelui Dracula, desi izvoarele istorice spun ca Vlad Tepes ar fi trecut pe aici o singura data, in drum spre Brasov.

Initial Castelul Bran (in limba slava «brana» inseamna «poarta») a fost o fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1212, ce a fost cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea.

Prima atestare documentara este din 1377 cand brasovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortarete. Apoi, intre 1419-1424 a intrat in posesia lui Sigismund.

La sfarsitul secolului al XV-lea a fost subordonata comitetului secuilor si sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei

La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat intr-o perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in a aceasta perioada a fost construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri, si iluminat de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a stapanit pana in 1948.

Dupa abdicarea Regelui Mihai si expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat in proprietatea statului, fiind abandonat si devastat. Abia in 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie si arta medievala. In 1987, castelul a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. In 2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmasul Principesei Ileana. In iarna lui 2007 noul proprietar l-a scos la vanzare. Deoarece consiliul Judetean Brasov s-a arata dispus sa rascumpere Castelul, avocatii care se ocupau de tranzactie au cerut pretul de 60 milioane de euro. Dupa o ancheta efectuata de o comisie parlamentara concluzia a fost ca retrocedarea Castelui Bran catre Dominic de Habsburg nu s-a facut cu respectarea tuturor prevederilor legale.

In final, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg din 18 mai 2009, cand avocatii Casei de Habsburg si conducerea muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al Reginei Maria si fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobandit Castelul Bran la aproape sase decenii dupa ce familia sa a fost fortata de regimul comunist sa paraseasca tara, pe cand el avea doar zece ani.

Dupa ce Ministerul Culturii si Cultelor a retras majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost inlocuite cu obiecte si mobilier care au apartinut familiei de Habsburg, printre cele mai pretioase fiind Coroana, sceptrul si un pumnal de argint care au apartinut Regelui Ferdinand, o fotografie-portret a Principesei Ileana cu semnatura acesteia, un acoperamant al patului Reginei Maria, cateva piese de mobilier, dar si o carte de oaspeti care a apartinut Reginei Maria acesta fiindu-i daruita, în 1920, de comunitatea brasovenilor si în care se pastreaza impresiile tuturor personalitatilor din tara si strainatate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii.

Cetatea Rasnov

Cetatea Râşnov – una dintre cele mai bine pastrate cetati taranesti din Transilvania a fost construita de catre locuitorii Râşnovului (se pare cu ajutorul celor din Cristian si Vulcan), pentru a se apara impotriva atacurilor tot mai frecvente ale hoardelor turce si tatare din secolele 13-14. Cetatea fiind construita de catre taranii din zona nu are un stil arhitectonic consacrat cel mai important criteriu in constructie a fost ca cetatea sa fie cat mai greu de cucerit. Astfel a fost construit din piatra si caramida pe un deal stancos din apropierea orasului. Zidurile au un traseu neregulat, au inaltimi de pana la 5 metrii si latime pe alocuri de 1,5 metrii.  Turnurile cetatii si zidurile au fost acoperite cu tigla pentru a preveni eventualele incendiile cauzate de asediatori.

Cetatea are doua curti, una exterioara unde este amplasat un turn patrat numit Turnul Vechi si unde erau adapostite animalele, si una interioara. 

Munca mesterilor nu a ramas fara rezultate, cu ocazia navalirii tatarilor in Ţara Bârsei in secolul 13 singurele cetati care au ramas necucerite au fost cele de la Braşov cea de la Râşnov. Datorita faptului ca cetatea are o sursa de apa in interior – o fantana adanca de 143 de metrii, cei refugiati aici puteau face fata unor asedii lungi atacatorii renuntand pana la urma la asediu. Astfel Cetatea Râşnov si-a dobandit o reputatie de cetate de necucerit.

In legatura cu fantana din interior exista o legenda (asemanatoare cu ceea de la Castelul Huniazilor). Astfel legenda spune ca in timpul unui asediu râşnovenii au pus doi prizonieri turci sa sape o fantana in mijlocul cetatii si i-au asigurat ca odata ce au terminat fantana vor fi lasati sa plece. Prizonierii au sapat fantana timp de 17 ani timp in care au scris versete din Coran pe peretii acestuia (vizibile si azi). Soarta lor nu este clara unii spun ca ar fi fost lasati sa plece iar altii ca ar fi fost executati dupa terminarea fantanii.

Cetatea Râşnovului a dainuit multi ani chiar si dupa ultimul asediu din 1690, in 1718 a fost partial distrus de un incendiu iar in 1802 a fost avariata de un cutremur. In timpul revolutiei de la 1821 si a celei din 1848 multi revolutionari s-au refugiat in cetate.

In prezent Cetatea Râşnov este restaurata si poate fi vizitata existand un restaurant si o gama larga de servicii turistice fiind un exemplu pozitiv in ceea ce priveste restaurarea si intretinerea cetatilor din Transilvania. Ca aspect inedit turistii au posibilitatea sa admire intinsa Depresiune a Braşovului si  Ţara Bârsei prin binoclul cu fise instalat in cetate.

Labedele de pe Lacul Herastrau